Mormantul nu-mi poate opri chemarea

Calul freamata de nerabdare sub mine,simtind apropierea bataliei.Dimineata racoroasa ii abureste respiratia si tot ce aud in linistea aproape completa este zgomotul metalului lovindu-se de metal>Imi mangai armasarul,verific inca odata chingile cu care i-am strans armura grea si pornesc incet.Loveste pamantul cu copita si isi pleaca ascultator capul..este nerabdator>ma uit in spate si vad fetele batute de soare...veterani stand langa incepatori,arcasii stand in spatele grupului si voinicii sabieri stand incordati cu armele scoase,cavalerii calare langa mine.Oare cati dintre acestia vor supravietui sa vada inca odata apusul?dar nu! alung rapid aceste ganduri negre,batalia se apropie si nu trebuie sa imi pierd concentrarea.Pornesc la trap pana in varful dealului si ii vad:cavaleri in negru,lancieri si luptatori,vreo 20 la numar se avanta peste raul ce ii mai desparte de pozitia noastra.Sabia mea scoate un sunet strident cand o scot din teaca,e insetata,dornica sa sfasie camasi de zale si sa se infrupte din sangele inamicului.Cu o miscare ma reped la vale...Campul de batalie,sau mormantul...este inca tacut,presarat de respiratia greoaie a armasarului,de bataia inimii mele si de vantul care adie lin,vestind inceperea unei noi zile friguroase dar frumoase.In curand incep sa aud din ce in ce mai aproape inamicii,razboinici neinfricati zbierand imnuri stravechi de lupta.Ma avant in mijlocul cavalerilor,lovesc in stanga si in dreapta,calul greoi din cauza armurii calca peste nenorocitii cazuti la picioarele lui.Dintr-o data cativa inamici se indreapta spre mine>Ma indepartez ,scot arcul,care pana atunci imi atarna peste piept si mai dobor 2 lancieri cu sagetile cu varf lat facute sa treaca prin armuri,in sfarsit un val de adrenalina imi inunda corpul,ma simt liber dar si infricosat deopotriva.Dau in sfarsit semnalul asteptat de trupa mea...Momentul bataliei a sosit!